Comunităţile de romi căldărari au reuşit să-şi păstreze aproape intactă identitatea în ultimile secole. Dacă romii care vorbesc în dialectul ursăresc au venit prin sudul României şi au migrat dinspre India, prin Orientul Mijlociu şi Imperiul Otoman, căldărarii au influenţe aparte, slave, căpătate printre cazacii întâlniţi în stepa rusă, cu care s-au amestecat.
„Pot fi deosebiţi uşor. Sunt mai albi, mai înalţi iar femeile – mai robuste“, afirmă profesorul de matematică Anghel Năstase, formator naţional romani şi fost inspector şcolar în Bacău. Primele documente care atestă prezenţa romilor în actualul teritoriu al României datează din 1385, când domnitorul Ţării Româneşti dăruieşte Mănăstirii Tismana posesiunile care aparţinuseră mai înainte Mănăstirii Vodiţa de lângă Turnu Severin, mai multe proprietăţii primite de la unchiul său Vladislav I, între care se numărau şi 40 de locuinţe în care locuiau ţigani (aţigani).În privinţa limbii, există patru dialecte distincte (ursăresc, căldărăresc, spoitoresc şi carpatic). „60% din fondul lingvistic al romilor este comun, în rest diferă de la un subgrup la altul. La gabori, un subgrup al căldărarilor, se găsesc influenţe slave, la cei care vorbesc în dialectul ursăresc, din zona Imperiului Bizantin şi a celui Otoman“, afirmă profesorul băcăuan, despre zestrea specifică a romilor.
Citeste mai mult: adev.ro/pbdv7h
