Valeriu Nicolae „cu Mama la începutul Săptămî­nii Patimilor”

Dacă aş fi putut, la începutul Săptămî­nii Patimilor era momentul în care aş fi fugit de acasă.

Mama se transforma, dintr-o femeie cu tendinţe obsesiv-compulsive pentru ordine, în zeiţa plină de spume a curăţeniei. Se spăla tot ce era omeneşte posibil. Nu e glumă, spălam bibelourile, cratiţele, cele 50 de minicovoraşe din casă şi cel de la uşă, suta de milieuri, ghivecele de flori, scările blocului unde, spre bucuria noastră, mai urina din cînd în cînd cîte un gentleman din bloc. Mama avea pentru ei, de cîte ori spăla scările, o tradiţională urare romă, „să înflorească toţi românii ăştia nespălaţi“, adică să moară şi să răsară din ei flori. Se spălau parchetul, pereţii, mobila, beciul, lustrele, becurile, frigiderul şi interiorul radioului cel mare, cu lămpi, care aduna praf în duşmănie.

Sînt convins că dacă ar fi existat gîndaci îndeajuns de tenace încît să reziste sărăciei şi curăţeniei de la noi, mama i-ar fi spălat unul cîte unul, după care le-ar fi dat drumul undeva departe, că ea era creştină şi nu omora în timpul Săptămînii Sfinte. Asta în ciuda faptului că arăta ca şi cum ar fi fost o ucigaşă în serie care a hotărît să îşi spele pe bune păcatele. Oricum, sînt cîţiva adulţi din bloc la care mama se uită cu privirea aia periculoasă, fixă, cu ochii sticlind şi, în fiecare an, mi se pare că plănuieşte să-i răpească şi să-i spele aşa cum ar trebui să fie spălaţi regulamentar oamenii înainte de înviere. Casa arată cumva goală fără perdele, covoare, milieuri şi cei cinci litri de gaz folosiţi ca să ștergem mobila, iar cada și chiuvetele dau un semnal clar masculilor din familie că încă e periculos să se întoarcă acasă. Semnalul adunării beţivilor este începutul gătitului.

Gătitul

Vineri, curăţenia e gata. Începe gătitul. Mama face provizii pentru Paşte imediat după Revelion. Gătim pentru întregul bloc, că doar nu putem să ne facem de rîs şi să refuzam doamnele care au descoperit cozonacii mamei. Mama e în priză de la 5 dimineaţa pînă pe la 9 seara. Se mişcă înfricoşător de repede şi bagă groaza şi în pisica ce dispare pe sub mobilă de teamă să nu fie şi ea decorată regulamentar cu o cruce de maioneză, ceva glazura sau pictată în chip de iepuraş. Se gătesc peste o sută de sarmale, pască, cozonaci, ouă umplute, salată de boeuf, ciorbă de miel, drob de miel şi de găină, friptură şi încă vreo cinci-șase aperitive. Întregul bloc miroase ca bucătaria noastră şi, cu un pic de moderaţie, am fi în stare să hrănim toţi vecinii pentru cîteva zile. Toţi devenim slugile scorpiei care o posedă pe mama şi facem tot ce putem ca să mulţumim stihia.

E un text mai vechi. Mă duc sâmbătă să o văd.