Ronaldooooo, vino mă și servește-o pe doamna! Băăăă, lasă dracu gălețile alea și fă-te-ncoa, n-auzi?

Vocea lui tanti Tanța acoperă toată larma din jur și îi face pe băieții care mișună pe lângă ea să se prefacă ocupați. E o femeie aprigă. Are copii și nepoți, nu mai e tocmai tânără, dar chipul încadrat de ochii albaștri își păstrează lumina. Deși  fetele și nurorile ei au adoptat demult ținute moderne, ea a păstrat în vestimentație tradiționalele fuste. Pare că ține în spate toată afacerea cu flori a familiei. Sunt dintre florarii înstăriți. Au magazin în piață și depozit. Ar fi putut pleca demult de acolo, cu câte schimbări s-au petrecut. Dar n-au plecat. Sunt aproape singurii care mai aduc flori de import, iar ceilalți îi privesc cu respect și uneori cu teamă.

Florarii din Coșbuc, o lume de roman

Iarna se adună în jurul cazanelor sau discurilor în care sfârâie cărbunii încinși și aruncă scântei roșii-vineții în liniștea serii. Își freacă mâinile și așteaptă să vândă vreascurile vopsite cu alb și crengile de brad care mângâie asfaltul din baloții strâns fedeleș. Vara e animație. Aleargă care încotro, cu fustele lor lungi. Se învârt între gălețile pline, se adăpostesc împreună cu marfa sub copertinele care speră să le lungească viața. A lor și a florilor pe care le au în grijă.

mai mult la   /ioanamarinescusima.ro/povesti-cu-flori-din-tiganie/