Loredana Diacu : O roma. Fustele largi, foarte largi, si ele cu fir sclipitor. Un chip superb, desprins parca dintr-un tablou renascentist, Ovalul fetei pur, piele alba, ochi mari de un caprui luminos si curat, o frumusete desavarsita.

In fata mea, la coada la Mega, o roma (as fi scris tiganca in sens deloc depreciativ, dimpotriva, dar ar fi sarit lume sa zica ca nu e politically correct) subtire si inalta. Isi tinea umerii drepti, spinarea de felina puternica si tanara, frumos cambrata. Parul foarte lung, impletit in coada legata cu esarfe cu fir argintiu.

Fustele largi, foarte largi, si ele cu fir sclipitor. Doar bluza era fara sclipici, o helanca normala, dintr-un material din acela moale ca o mangaiere.

Ma mut la casa vecina, unde randul era mai mic, si atunci o vad si din fata.
Atat de frumoasa ca-ti taia respiratia. Un chip superb, desprins parca dintr-un tablou renascentist, Ovalul fetei pur, piele alba, ochi mari de un caprui luminos si curat, o frumusete desavarsita.

Nu mai mult de 16 ani, cred. Statea la coada cu caruciorul in care dormea pruncul ei. Probabil la fel de frumos ca tanara lui mama.

Nu, n-are nicio morala povestea asta, nu transmit niciun mesaj. Decat, cel mult, ca dai uneori peste frumuseste acolo unde nici nu te astepti. Si inca o frumusete din aceea aproape nepamanteana, de nu poti decat sa zici: multumesc ca am vazut!

Loredana Diacu