Puțini știu adevărata poveste din spatele acestei expresii, folosite adesea cu dispreț. Dar dacă ne întoarcem în timp, în perioada sclaviei romilor, înțelegem că vorba asta nu vorbește despre firea unui om, ci despre o rană veche, transmisă din generație în generație.
Romii, atunci sclavi pe moșiile boierilor sau în mănăstiri, nu aveau voie să sărbătorească Paștele. În timp ce ceilalți oameni se bucurau de Înviere, ei munceau. Slujeau stăpânilor chiar și în acea zi sfântă, când toți ceilalți se odihneau sau se întâlneau cu familia. De aici și zicala: „Țiganul e țigan și-n ziua de Paști” – adică robul e rob și în ziua Domnului, nu are voie la odihnă, la bucurie, la sărbătoare.
Dar această nedreptate nu a fost tăcută. Romii s-au revoltat, cerând să li se îngăduie și lor un Paște – o zi în care să-și pomenească morții, să aducă ofrandă și să se simtă parte din comunitate, măcar în fața lui Dumnezeu. Răspunsul stăpânirii? Le-au spus să-l țină o săptămână mai târziu, în lunea de după Duminica Tomii – ziua cunoscută azi drept Paștele Blajinilor sau Paștele Morților.
Astfel, romii și-au luat sărbătoarea înapoi – dar nu oricum. Au transformat-o într-o zi specială, plină de lumină, de cântec și de pomenire. În cimitirele unde astăzi se aud grătare sfârâind, lăutari cântând și copii râzând printre morminte, se ascunde o rezistență tăcută: o comunitate care a transformat durerea în tradiție. O zi în care moartea și viața, robia și libertatea, se amestecă sub cerul unei primăveri târzii.
Asta e povestea adevărată a Paștelui Blajinilor la romi. Nu din lene sau din nepăsare au „amânat” Paștele – ci din lupta pentru dreptul de a fi oameni printre oameni.
Asociatia „DANROM”
Descoperă mai multe la Bahtalo 💃 mapamondⓜmedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
